Vitamina soarelui

Foto credit @ Vitamina soarelui

Toti stim ca vitamina D se produce in prezenta soarelui, ca asigura sanatatea sistemului osos prin cresterea absorbtiei calciului in organism si cam atat. Ne-am hotarat sa facem lumina in acest caz, ca tot a rasarit soarele.

Vitamina D naturala este produsa in piele dintr-o forma de colesterol omniprezenta in tot organismul. Aceasta forma de colesterol este precursorul vitaminei D. Cheia o constituie lumina solara. Energia razelor ultraviolete de tip B (UVB) convertesc precursorul in vitamina D3.

Suplimentele de sinteza cu vitamina D sunt fabricate prin expunerea unui sterol vegetal la raze ultraviolete, care produc vitamina D2. Pentru ca functiile celor doua vitamine sunt aproape identice, D2 si D3 au primit denumirea comuna de vitamina D. Dar nici una dintre ele nu are nici o valoare fara magia pe care o face organismul.

Dupa ce s-a sintetizat vitamina D3, prima oprire este la ficat, unde aceasta se imbogateste cu molecule de oxigen si hidrogen, rezultand asa numitul 25(OH)D pe care il vedeti in buletinele de analize. Dar nici acum nu este suficient. Noul compus calatoreste spre rinichi de unde se mai “lipeste” de o molecula de oxigen si una de hidrogen devenind adevarata vitamina D sau calcitriol, cum i se spune in comunitatea stiintifica.

Nimic deosebit pana acum, veti spune.

Motivul pentru care scriem acest articol este ca cercetatorii au descoperit noi functii ale vitaminei D. faptul ca multe tesuturi au receptori pentru vitamina D, nu numai intestinul, cum se credea pana acum. De la inima pana la prostata, de la vasele de sange pana la muschi si glande endocrine, toate au nevoie de vitamina D. Iar cercetarile in curs arata ca atunci cand exista un nivel optim al acestei vitamine se intampla numai lucruri bune. Este atat de importanta pentru intreg organismul incat acesta isi face depozite serioase, iar in cazurile in care nu poate sinteriza altfel vitamina D, o elibereaza din rezervele proprii. In cazul excesului de vitamina D, poate creste nivelul calciului din sange pana la colapsul intregului organism. Veti vedea insa ca intoxicatia cu vitamina D este destul de greu de realizat in conditii naturale.

Care este cantitatea optima de vitamina D

Pentru aceasta trebuie sa vedem de cat am avea nevoie zilnic. Nici aici lucrurile nu stau prea clar. Pana in 1997, se recomandau 200 IU pentru adulti. Cum medicii au observat ca dupa 50 de ani se confrunta cu o deficienta sporita de vitamina D, au crescut doza la 400 IU si respectiv 600 IU pentru persoanele trecute de 70 de ani.

A fost mai bine ? Cercetarile arata ca situatia s-a imbunatatit dar este loc si pentru mai bine, asa ca au recomandat suplimentarea pana la 800-1000 IU. Ba mai mult, au afirmat ca pana la 2000 IU zilnic, nu este un pericol. Vitamina D se depoziteaza in stratul de grasime al organismului.

Care sunt sursele suplimentare de vitamina D ?

Statul la birou, o piele prea sensibila cu risc crescut de cancer pot ingreuna producerea vitaminei D in cantitati optime.Totusi, pana in ora 10,00 si dupa ora 16,00, riscurile expunerii la soare sunt neglijabile. Putem sa optam pentru suplimente cu vitamina D sau prin dieta.
Dieta ne poate ajuta, dar in lipsa soarelui, ar trebui sa mancam destul de mult pentru a ne apropia de cantitatea necesara organismului.

De exemplu, sa luam in considerare pestele si fructele de mare (si, mai ales, uleiul de peste), care sunt cele mai bune surse de vitamina D. Ca sa atingem valoarea de 400 IU ar trebui sa mancam zilnic 140 gr somon sau 850 gr de cod. Un ou plus putin soare ar putea rezolva problema, altfel are prea mult colesterol. Iar uleiul din ficat de cod este bogat in vitamina D, dar contine prea multa vitamina A. Ar trebui sa bem 5 cani de lapte de vaca daca vrem sa aducem un aport corect de vitamina D. Iar vegetarienii ar trebui sa se orienteze catre 1 kilogram de ciuperci pe zi sau 3 ½ cani de lapte de soia.

Concluzia este una singura. Acum, ca a venit soarele, sa fim prevazatori si sa strangem vitamina D in zile luminoase, pentru zile intunecoase.

http://www.health.harvard.edu