Despre Prince Mircea scriu intotdeauna cu placere. Poate pentru ca este printre primele Merlot-uri bine facute de la noi, pe care inca il poti gasi si-n supermarket si la restaurantul unde manânci de obicei, dar si la buticul din colt! Mai mult decât atât: in totii anii, de când ne cunoastem (sa tot fie vreo 10), vinul si-a pastrat calitatea si caracterul neschimbate – si acesta este mare lucru la orice marca de vin, si o caracteristica a producatorilor atenti cu ceea ce livreaza pe piata de-a lungul anilor. Asa ca, despre Prince Mircea 2009, facut la Stârmina (Vânju Mare) de Iustin Urucu, numai de bine: rubiniul elegant ii confirma descendenta de soi nobil, aromele placute de visina coapta, caramel si condiment semnaleaza rasa pura, gustul fructos (nu fructuos:) si sec in care se regasesc componentele aromatice de mai sus (iarasi o declaratie de buna vinificare, ca nu-i taman corect la vin ca una sa mirosi si cu totul altceva sa-ti desfete papilele gustative) implinesc un corp mediu (adica nu-i un vin greu, ci mai degraba prietenos si usor de baut) in care alcoolul (13%) nu iese in evidenta, ca mitocanul. Astringenta evidenta (ati descoperit taninii verzi!) il arata ca pe un vin tânar caruia i-ar mai prii vreo doi ani de stat in sticla, ca atunci prevad ca se rotunjeste si devine mai catifelat. Asa cum e, insa, poate fi baut lânga placinte si fripturi din carne rosie ceva mai grase si suculente, ca sa contracareze aciditatea vinului, iar din punctul meu de vedere, sticla goala, prin care-l recunosti dintr-o mie, se pastreaza la colectie!
Razvan Jurca