Tunisia este una din destinatiile multor agentii de turism. De fapt, ce ofera agentiile sunt doar cateva puncte, de cele mai multe ori oaze turistice (cum altfel?) dotate cu tot ce au nevoie: cu Mediterana, cu Cartagina, cu nisip, cu Hammamet, Sousse si Monastir, cu o coada de Sahara, cu marea moschee din Kairouan, cu o demonstratie mirobolanta a facatorilor de covoare autentice pentru turisti autentici, cu o pista de sare mai jos decat nivelul marii de unde musai sa vezi rasaritul, cu aventuri 4×4, cu camile, cu trandafiri de desert, cu Medina, cu istorie, muzee si arheologie si cu multe multe alte obiective, cum spuneam, dotate cu tot ce-i trebuie turistului ca sa se simta comod, relaxat, aparat, instruit, zambitor. Pentru ca turismul este una din principalele surse de venituri pentru Tunisia.
Ca sa cunosti insa Tunisia asa cum e de fapt si de drept, musai sa inchiriezi o masina, s-o iei la roata cu harta in mana (GPS-ul nu e intotdeauna cea mai fericita solutie) si sa iesi din zonele “recomandate si sigure” care nu spun nimic, de cele mai multe ori, despre adevarata Tunisie: o tara minunata dar extrem de saraca, o tara cu urme adanci de istorie dar si cu urme adanci de prezent, o tara cu oameni prietenosi dar si cu exceptii pe care e mai bine sa le eviti, o tara cu Muntii Atlas unde casele au acoperisul tuguiat ca sa se scurga apele ploilor, fata de cele din rest care au acoperisul plat pentru ca nu au nevoie de scurgere atat timp cat ploile lipsesc aproape cu desavarsire, o tara cu trogloditi care apar in blugi din pamant si dispar in Fata Morgana lor, o tara unde pe zeci de kilometri nu intalnesti decat camile, desert si +50 grade celsius care-ti prajesc fata si plamanii, o tara pe care e pacat sa o pierzi si sa ramai doar cu vederea frumos pozata si aranjata.
Iata asadar Tunisia, asa cum am zarit-o noi, de sus si pana jos ( si cu mare noroc, pentru ca la intoarcerea in tara am citit intamplator ca in Matmata, satul in care fusesem de capul nostru, printre altele, cu o luna inainte, fusesera rapiti de Al-Qaida doi turisti austrieci ), din Muntii Atlas pana spre granita cu Libia unde benzina se vinde pe marginea strazii in bidoane de plastic sub soarele arzator, o tara minunata in care ne-am intoarce oricand…