The Grandmaster

Foto credit @ The Grandmaster

Simplu spus: o bucurie a ochilor si simturilor.
Astfel incat prima dezamagire a celui care vine la filmul asta manat de trailerul cu buf, trosc, bum, bang duce si la prima constatare la rezervarea biletelor: sala complet, dar complet goala(e drept, era si duminica dimineata, deabia a aparut si Riddick – continuarea Pitch Black, cu acelasi domn triplu X),astfel incat un film chinezesc, cu actori de prea putin larg consum, de departe nu aduce in sala prea multi doritori.
In cazul nostru, doar o familie linistita in sala, astfel incat bucuria a fost de partea noastra.
Asadar repetitio: nu faceti greseala sa credeti ca e “un film cu batai”, o continuare a vreunui Ip Man sau ceva “karateka” de duminica dimineata in lipsa de altceva mai bun de rontait.
No way!
Semnat Wong Kar Wai (mai tineti minte My Blueberry Nights?) si lucrat in “doar” 10 ani (!!!!) din care un an a durat doar editarea filmului pana cand regizorul a fost multumit de rezultat, The Grandmaster este o poveste picurata intr-o cavalcada de tablouri si imagini fara gres, care-ti iau rasuflarea si simturile si le duc departe de inconjurator, te introduc fara stire in pelicula, te scot din scaun si te duc exact acolo unde isi doreste regizorul: in lumea ireala a unei povesti reale, o lume intensa si atenta la fiecare detaliu, foarte mult detaliu.
Si culoare.
Detaliu, culoare, atentie, tablou: The Grandmaster.
De neratat!
Si pentru ca, asa cum spuneam la inceput, cea mai mare greseala e sa te duci la filmul asta dupa ce vezi trailerul oficial, am gasit o secventa, poate nu atat de “HD” dar care reda mult mai bine starea generala a capodoperei semnate Wong Kar Wai.

de Sarpe