Stapanul paharelor – Crama Oprisor, Cabernet Sauvignon (eticheta rosie), 2010

Foto credit @ Stapanul paharelor – Crama Oprisor, Cabernet Sauvignon (eticheta rosie), 2010

Cine a vazut prima parte a trilogiei “Stapanul inelelor” isi aduce aminte cu siguranta cum batranul hobbit, gasitorul inelului lui Sauron in jurul caruia sa construieste actiunea, are un moment de egoista ratacire atunci cand ii cere lui Frodo sa i-l mai arate o data inaintea plecarii in expeditia organizata pentru distrugerea lui. Expresia bonoma i se schimba intr-una feroce si, generosul donator al pretiosului artefact, e gata-gata sa-si insface inapoi trofeul pe care ar dori sa-l pastreze doar pentru sine. Acelasi sentiment ma incearca si pe mine, acum dupa ce am degustat ultimul aparut din gama “Oltenia Profunda” – Cabernet-ul Sauvignon Oprisor, eticheta rosie din 2010. Chestia e ca simt o strangere de inima sa-l recomand, desi sunt constient ca nu voi avea niciodata bani sa cumpar toate cele 9998 de sticle ale editiei si sa le inchid in beci, doar pentru mine, cum as face-o altminteri fara ezitare. De ce? Pentru ca, dupa epuizatul prim vin din aceasta gama, facut de Liviu Grigorica din struguri ingrijiti de Veronica Gheorghiu in 2007, acesta e, pur si simplu, vinul meu preferat. L-as bea oricand si oriunde, sorbindu-l ca pe un drog care ma transporta negresit inapoi in timp, cand aveam 20 de ani si totul era minunat si indecent de posibil. Pentru mine, vinul asta bate la portile perfectiunii, fiind rosul imbatabil romanesc in raport calitate/pret si valoare intrinsec adaugata. N-are nimic care sa deranjeze si cuprinde  totul ca sa placa fara rezerve, ca o poveste ce, odata inceputa, n-ai vrea sa se mai termine niciodata. E cu siguranta marca magicianului, profesor si Maestru Liviu Grigorica – cel care obsesiv m-a facut sa exclam, gustandu-i ba Passarowitz-ul, ba Smerenia, ba Erotikoanele, ba Fragmentariumul, ba Cutia Palologu si toti sfintii din Cupola Sanctis: ecce vino!  Asadar, hai, luati-l si convingeti-va si voi ca merita toate laudele astea, dar pentru bunul Dumnezeu, mai lasati-mi si mie cateva sticle pe care sa le deschid in timp in momentele acelea, cand mi-o fi cel mai rau, sau, sper din tot sufletul, cum va doresc si voua, cel mai bine!

Razvan Jurca