Shaormelier – partea 1

Foto credit @ Shaormelier – partea 1

cuvant inainte de muscatura

Pentru ca “gusturile nu se discuta” si pentru ca “nu e frumos ce e gustos, e gustos ce-mi place mie”, materialul urmator nu se doreste a fi unul fara drept de apel, nici nu are pretentia de a fi adevarul demonstrat matematic si fizic ci este doar o parere subiectiva asupra unor amestecuri, impachetari, stropiri, serviri si rastalmaciri, toate create de o minte infometata care a nascut din ghioraitul matelor intrebarea firesc aparuta inca din negura timpurilor in constiinta universala a stomacurilor lihnite, si precum epopeicele “de unde venim?” si “unde ne ducem?” va bantui atat prezentul cat si viitorul urmasilor urmasilor nostri: Care shaorma e mai buna?

Acest material este, de la inceput pana la sfarsit, rodul unui gand spntan si trebuie citit, acceptat si judecat cu rezervele de rigoare…

Aroma shaormelor

De ceva vreme incoace ne bantuie intrebarea: “Care e cea mai buna shaorma din Bucuresti?”, astfel incat dupa o scociorare temeinica a internetului, dupa notari si adunari, eliminari si reveniri am ales din pleiada de shaormarii de capitala, 5 dintre cele mai intalnite si cunoscute, fie ele mai vechi sau mai noi dar care au capatat notorietate si intra in primele link-uri de cautare in google sau in forumurile “de specialitate” sau mai putin dedicate.

Cele cinci shaormarii pe care le-am cercetat la produsul finit sunt: Dines, Dristor, Genin, Calif si Springtime

Am ales Springtime pentru ca ne-am spus ca trebuie sa respectam ordinea fireasca a lucrurilor si e musai sa avem pe lista si un fast food, si de ce springtime si nu alt fastfood pentru ca am stabilit ca shaorma de Springtime a fost una din shaormele premergatoare valului de shaorme care au impanzit mai apoi gusturile si au diversificat alegerile consumatorului bucurestean.

Zis si facut, am trecut pe la fiecare din shaormariile mentionate anterior folosind aceeasi propozitie de aur: “Buna ziua, as vrea o saorma mare, amestec, pui cu vita, cu de toate, picanta” si am lasat la voia alegerii celor care au preparat-o atat de subiectivul “cu de toate”. La intrebarile care au mai aparut pe parcurs, gen:”Punem si ceapa?” sau “Si usturoi?”, raspunsul de fiecare data a fost unul sec: “Cum credeti dvoastra ca trebuie sa fie una cu de toate”, lasand la alegerea shaormarului termenul de “cu de toate”.

Fiecare shaorma am trecut-o apoi prin ciurul a 7 criterii de selectie:

Buzunar, care se refera desigur la costul ei,

Dotare, criteriu care aduna sau scade puncte in functie de cat de prezentabila e, de cat e cu amestec vita&pui sau doar pui sau doar vita sau cu ce alte promotii vine( prezenta branding, ape, sucuri, servetele, pungute etc),

Miscare, este capitolul la care rapiditatea baietilor de la care am cumparat saorma a fost hotaratoare,

Infasare, in functie de cum e ambalata, cu plastic sau doar in hartie simpla astfel incat sosurile sa ti se scurga pe tricou, fusta, pantofi, sosete,

Prezenta scenica se refera la cum arata de drept si de fapt produsul finit, daca sta lipia adunata sau ingredientele o iau la drum care’ncotro,

De gustibus este cel mai subiectiv criteriu si a tinut strict de gustul shaormelierului nostru

Si desigur, nu putea lipsi si criteriul “Reactii adverse” inregistrate la un timp de aproximativ 5-10 minute dupa ingurgitare, stiut fiind ca saormele se simt cel mai bine, ca orice mancare dealtfel, la 10 minute dupa ce au fost mestecate si inghitite, atunci cand se instaleaza senzatia de satietate.

Astfel incat le-am luat, copacel, pe rand, le-am analizat aspectul, prezenta de spirit, putoarea si duhoarea, ambalarea si toate cele si putem spune urmatoarele, in ordinea de pe tricou:

(va urma)

de Sarpe

Citeste si Shaormelier – partea 2.