Engleza: Beet
Franceza: Betterave
Aceasta minunatie rosie cu aspect bolovanos este, cu siguranta, printre cele mai nutritive legume din lume.
Ce-i drept, in stare cruda, putini reusesc sa se impace cu gustul ei dar exista solutii.
Rusii sunt cei mai mari fani ai sfeclei si se lauda cu celebrul bors rosu de sfecla Kievskaia. Este la fel de raspandit si iubit, mai ales in Ucraina, ca si ciorba de burta la noi. Fiecare gospodina care se respecta are propria ei reteta de bors Kievskaia mostenita din mama in fiica.
Fiarta, coapta sau la gratar asezonata cu otet, ulei, sare , piper si, optional, cateva seminte de chimen (strivite in mojar) este o salata sau o garnitura simpla si rafinata.
O alta salata extrem de comuna este cea obtinuta din sfecla cruda sau fiarta si alte radacinoase (telina, morcov, patrunjel, pastarnac, ridiche neagra ) + 1 mar mic, rase si asezonate fie cu o maioneza (preferabil mai light) fie cu o vinegreta din otet si ulei sau din zeama de lamaie si ulei. Este o salata atat de consistenta incat, dupa umila mea parere, poate servi de minune ca fel principal.
Putini sunt cei care, dupa ce mananca un bol de salata din radacinoasele mai sus insiruite mai au nevoie si de felul doi.
Cea mai raspandita forma in care se consuma sfecla in Europa de Est este insa sfecla murata in otet iar in America de Sud sfecla murata este mancare traditionala.
In Polonia, se prepara sfecla murata cu hrean (pe care am preluat-o si noi, mai ales in Ardeal) alaturi de tocanite si mancaruri cu carne.
De asemenea in Australia, Noua Zeelanda si in Emiratele Arabe sfecla murata se foloseste pe scara larga in componenta hamburgerilor.
Frunzele de sfecla sunt comestibile si se pregatesc la fel ca spanacul. Au aceeasi consistenta si textura ca acesta.
Un fel de mancare considerat o delicatesa rafinata este formata din felii de sfecla curatate de coaja, fierte la abur si consumate calde cu unt.
Sa nu uitam si de celebrele oua murate olandeze colorate cu sfecla.
Dar ce parere aveti de vinul din sfecla ? Reteta este simpla si arata cam asa:
300 kg sfecla curatata de radacini si de frunze
7 ½ apa
200 g zahar (se poate pune si mai putin daca doriti un vin sec)
sucul si coaja de la o lamaie (taiata fasii mari ca sa fie mai usor de eliminat din vin)
1 felie de paine
1 lingura drojdie + suficienta apa cat sa iasa o pasta de consistenta untului de arahide sau, daca vreti, o maia pentru paine
Se fierbe sfecla pana se inmoaie bine.
Se indeparteaza de pe foc, se scoate sfecla din apa si se lasa deoparte.
Se toarna zaharul in apa fierbinte si se amesteca bine.
Se pune sucul lamaii (care va inviora culoarea lichidului) si coaja de lamaie.
Se lasa ajunga la temperatura camerei, se strecoara pentru a indeparta coaja de lamaie si se pune in butoi.
Se completeaza cu apa pentru a se pastra cantitatea de 7 ½ litri.
Se pun in butoi felia de paine cu maiaua, se acopera butoiul cu un prosop si se leaga la gura.
Se lasa sa fermenteze aproximativ 2 saptamani intr-un loc racoros si intunecat. Dupa 2 saptamani se scoate painea cu spumiera si aruncati-o. Daca ii vine cuiva ideea sa o manance va experimenta o betie crunta.
Se evacueaza vinul printr-un furtun intr-un al doilea butoi. Asigurati-va ca drojdia ramane pe fundul primului butoi altfel vinul va fi tulbure.
Se acopera cel de-al doilea butoi cu prosop se leaga la gura si se lasa sa stea cateva luni pana cand vinul devine limpede.
Din acest moment poate fi tras in sticle care nu se inchid ermetic, pentru a evita o explozie de toata frumusetea. Pe masura ce se invecheste nu va mai fi cazul dar vinul tanar este destul de activ.
Iata cate intrebuintari poate avea banala sfecla !
Pe de alta parte: poate ca spanacul lui Popeye Marinarul este celebru dar nici sfecla nu este mai prejos. Face parte din meniul atletilor intrucat s-a observat ca le imbunatateste performantele sportive.
Asa ca cine e copil cuminte si vrea sa creasca mare si puternic sa pape sfecla. Am zis.
Trivia
Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit repede marfa pentru export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.
In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla.
In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla.
In Romania, sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.