engleza: fenugreek
franceza: fenugrec
In vremurile antice, schinduful era considerat o planta divina si a ramas o mare enigma pana in zilele noastre. Din punct de vedere etimologic nu i se poate determina cu precizie provenienta iar faptul ca este mentionat in acelasi timp, in 3 zone diferite (China Antica, Egipt si India) intre care nu exista nici un fel de comunicare, mareste si mai mult misterul.
Vechii egipteni considerau ca este darul zeitei Isis pentru femei, care le revitalizeaza, le insanatoseste si le sporeste puterea de seductie. Pe langa acest aspect, medicii egipteni au remarcat ca ingerarea schindufului ajuta soldatii raniti sa se vindece mai rapid si reda vigoarea celor mai in varsta, intarziind semnele imbatranirii.
Chinezii au constat si ei efectul de reintinerire al schindufului, clasificandu-l drept un stimulent al energiei Qi (suflul vital) iar indienii il foloseau pentru detoxifierea organismului si vindecarea anorexiei si a bolilor pulmonare.
In ce mod au ajuns semintele de schinduf pe teritoriul tarii noastre, nu se stie, dar apare mentionat in primul tratat de farmacologie al dacilor, intocmit de medicul Dioscoride. I se atribuiau puteri vindecatoare legate de boli pulmonare, digestive, se administra proaspetelor mame care alaptau si ranitilor pentru vindecarea mai rapida a leziunilor. Mentionam ca schinduful creste si astazi, spontan, in zona Dobrogei.
Daca punem toate informatiile cap la cap, observam ca medicii din toata lumea antica ajunsesera independent, la concluzii similare, privind binefacerile schindufului.
In mod ciudat, schinduful a intrat intr-un con de umbra si a devenit hrana pentru animale, pentru ca se observase cresterea masei musculare a vitelor hranite cu nuteturi in care era inclus si schinduful. Abia in perioada recenta, enigmatica planta a reintrat in forta, in atentia omenirii.
De la schinduf se pot consuma atat frunzele, la fel ca spanacul, fie gatite fie sub forma de salata, cat si semintele sub forma de condiment (macinate sau nu):
Si pentru ca tot am spus ca este planta daruita de zeita Isis, iata o reteta de paine egipteana cu seminte de schinduf, pentru 4-6 portii.
450g faina
1 ligura seminte schinduf
putina sare si apa cat este necesar
Se amesteca faina cu sarea, semintele de schinduf si se toarna treptat apa, framantand in continuu, pana se obtine un aluat omogen. Se presara aluatul cu faina si se lasa 30 de minute, acoperit cu un prosop. Se imparte aluatul in parti egale (10 -12 bucati) si se formeaza discuri subtiri. Apoi, fiecare disc se presara cu faina, se impatureste in doua si se lasa sa stea acoperite inca 30 de minute. Se incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. Se tapeteaza o tava pentru cuptor cu hartie de copt, se despaturesc discurile si se asaza in tava, apoi se lasa in cuptor 8-10 minute.
Semintele de schinduf contin colina, trigonelina, lecitina, ulei volatil, taninuri, saruri de fier, magneziu si fosfati. Din punct de vedere terapeutic, schinduful se utilizeaza sub forma de pulbere, macerate, cataplasme, ceaiuri si, in functie de cantitatea si modul in care este administrat, este folosit pentru o multitudine de afectiuni. Dintre acestea mentionam diabetul, reducerea glicemiei, scaderea colestrolului rau, stimularea alaptarii, anorexie, menopauza, sterilitate, colita sau sindrom de colon iritabil, ulcere varicoase sau eczeme.
De asemenea, este folosit in combinatie cu tinctura de marar ca adjuvant in cresterea sanilor si in mentinerea sanatatii parului si unghiilor, schinduful avand efecte remineralizante si vitaminizante.
Practic, schinduful are contraindicatii doar in cazul femeilor insarcinate, la care se pot declansa contractii uterine la administrarea unor doze moderate. Supradozajul conduce la deranjamente gastrice, dar asta inseamna ingestia a 100 gr, ceea ce este destul de greu avand in vedere gustul puternic aromat al acestuia.