Primul meu caine a fost un porc: Purcelul Gelu.
Nu este o greseala de ortografie si nici o insulta. Aveam 4 ani si asa l-am botezat cand l-am vazut prima data in curtea bunicului. Era inca micut, foarte roz si ma amuzau codita lui rasucita si ochisorii vii.
Era un cadou si urma sa fie materia prima pentru masa de Craciun.
Incetul cu incetul am reusit sa-i conving pe bunici sa ma lase sa-l scot in gradina si de atunci nimeni n-a mai inchis portita .
In 2-3 luni invatase sa faca “sezi”, “culcat” si stia sa se duca singur in cotetul lui cand il trimiteam la loc. Dupa ce i-a suparat pe bunici de cateva ori stricandu-le niste razoare de rosii, a invatat rapid sa evite locurile sensibile.
Nevoile si le facea intr-un singur loc si contrar parerii generale era foarte curat. Eram foarte mandra de porcul meu si ma fataiam prin curte toata ziua cu Gelu dupa mine, topaind si grohaind. Nu-mi trebuiau papusi, jucarii, nimic. Cand veneau prietenii si rudele in vizita Gelu era atractia principala. Nu se mai vazuse in tot Galatiul un porc ca Gelu.
Ba mai mult decat atat incepuse sa pazeasca curtea. Nu mica le-a fost mirarea unor cetateni bine intentionati care venisera sa fure menta cand s-a repezit spre ei, grohaind din toate puterile, ditamai porcul.
A trecut timpul si a venit si ziua de Ignat. Au venit parintii si niste fini din alt oras la taiatul porcului. Toti bombaneau nemultumiti.
Gelu nu era grasunul la care se asteptau parintii mei. Era suplu ca o mireasa inainte de nunta. Nu apucase sa se ingrase prea tare dupa cat il fugarisem eu o vara intreaga.
Cand am vazut ce se pregateste am avut prima mea durere de cap. Reala. Ca un fulger. N-am mai gandit, m-am repezit si m-am aruncat de gatul porcului plangand cu lacrimi de crocodil. Nu mai tin minte tot ce-am spus stiu doar ca repetam obsesiv sa ma taie si pe mine odata cu porcul. Gelu guita, eu plangeam de mama focului si atunci bunica a iesit din bucatarie cu un cutit imens in mana si a decretat ca porcul nu se taie. Copilul nu trebuie traumatizat. Punct.
Si cand bunica spunea ceva, asa se facea.
In anul acela bunicul a stat la coada la macelarie si a cumparat carne iar din al doilea an nu s-a mai mancat niciodata porc in casa noastra.
Gelu a trait cu onoare in casa bunicilor mei si a murit de batranete. L-am plans si l-am ingropat cu respectul pe care il datorezi unei fiinte inteligente si sensibile.
Un singur lucru nu mi-e clar: se spune ca un caine se duce in raiul cateilor.
Similar va fi existand si raiul porcilor.
Iar daca sunt amandoua, avand in vedere ca Gelu a fost primul meu caine, unde l-or fi repartizat ?
de Catalina