Engleza: Marjoram
Franceza: Marjolaine
Numele maghiranului spune totul despre acesta caci “marjamie”, cum ii spun arabii inseamna “incomparabilul”, iar grecii il alinta sub numele de “podoaba muntilor”.
Numele pe care le-a primit se refera la beneficiile sale terapeutice, caci altfel este var bun cu menta si frate cu oregano, cu care, de altfel, este deseori confundat si inlocuit in preparatele culinare.
Asa friguros cum este maghiranul, caci provine din partea estica a Mediteranei, s-a adaptat conditiilor de la noi, asa ca nu este neobisnuit sa-l vedem crescand prin gradinile de la tara alaturi de cimbru si tarhon.
Gusul sau condimentat, foarte aromat, usor iute a cucerit bucataria germana, care il foloseste intensiv, caci nu s-a mai pomenit reteta de carnati nemtesti fara maghiran. Alti fani declarati ai maghiranului proaspat sau uscat, sunt olandezii si ungurii care il folosesc in gulasuri, mancaruri de legume, supe, la muraturi, la asezonarea carnii, in special a celei rosii, la preparate cu branza, sau in salate. In fapt, se recomanda a fi folosit la orice mancare mai grasa, pentru ca datorita proprietatilor sale, stimuleaza digestia.
O singura observatie avem de facut: maghiranul se pune in mancare, in partea finala a prepararii acesteia.
Din punct de vedere terapeutic, este o comoara la casa omului prin continutul de uleiuri esentiale, terpen, substante amare si tanini.
De fapt, ca multe alte plante aromatice, maghiranul si-a inceput “cariera” ca planta medicinala, fiind folosit pentru tratatea bolilor gastrice si a tuberculozei.
Si astazi este folosit pentru reducerea flatulentei si a problemelor gastrice, a hipertensiunii arteriale, a artritei si reumatismului.
Maghiranul se poate folosi in toate formele posibile: inhalatii, ceai, aplicatii locale, bai cu ulei de maghiran. Este arhicunoscut faptul ca o baie sau inhalatiile cu acest ulei remediaza durerile puternice de cap.
In industria cosmetica este adaugat in produsele pentru ingrijirea pielii (de la lotiuni de corp pana la sapunuri), datorita continutului de vitamina A si C, calciu, fier si acid cateic, o substanta cu proprietati analgezice si antiinflamatoare si a proprietatilor antiseptice si antifungice pe care le poseda.
Din acest motiv, intra si in componenta lotiunilor sau cremelor care trateaza ranile epidermei (taieturi, zgarieturi, iritatii usoare, etc).
In plus, adaugat in apa cu care va clatiti parul, are efectul unui balsam, facandu-l matasos si usor de pieptanat.