Loboda

Foto credit @ Loboda

Cand am inceput sa ne documentam despre plantele de primavara, nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca, pe cat de cunoscuta este loboda in Balcani, pe atat de putin cunoscuta este in restul lumii.

Pare ciudat, cu atat mai mult cu cat arealul de raspandire al lobodei este foarte vast dar, se pare, ca este foarte putin apreciata prin alte parti ale lumii.

Stim cu totii ca un bors de loboda este delicios si racoritor si, in plus, este un adevarat izvor de sanatate mai ales consumata cruda, sub forma de salata. Ciorba de miel, pe care urmeaza sa o pregatim de Paste, nu se poate concepe fara un mananuchi de frunze de loboda.

Cati dintre noi nu s-au trezit primavara spunand “ ce pofta mi-e de o ciorba de loboda” sau “ ma duc acasa si-mi fac o ciorba de loboda” ?

Noi credem ca sunt destul de multi iar explicatia stiintifica este aceasta: loboda actioneaza ca un detoxifiant, remineralizant si vitaminizant puternic, combatand astenia de primavara.

Modesta planta contine de doua ori mai multa vitamina C decat kiwi sau lamaia si, ca si spanacul cu care se inrudeste, are un continut bogat de vitamina K si fier. Loboda poate si trebuie folosita cu incredere in curele de detoxifiere caci proprietatile ei diuretice, efectul laxativ si pigmentii antioxidanti ajuta la regenerarea celulara a organismului. Putem sa o numim fara sa gresim, o adevarata planta a tineretii.

In medicina populara se folosesc frunzele si, uneori, semintele. Loboda are actiune diuretica, depurativa, este remineralizanta si vitaminizanta, emolienta, calmanta.

Pentru uz intern se foloseste sub forma de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminte, in afectiuni pulmonare si dureri de stomac. Extern, sub forma de cataplasme, din frunze fierte sau proaspete si zdrobite, ajuta la vindecarea bubelor.

Ca si ruda sa, spanacul, loboda contine oxalati care pot afecta persoanele suferind de pietre la rinichi. Totusi, rar s-au inregistrat cazuri de aparitie a acestora datorita consumului de loboda. Cantitatea pe care ar trebui sa o mancam este atat de mare incat se poate afirma ca aceasta probabilitate este, mai degraba, teoretica.