Engleza: Lily of the Valley, May Lily
Franceza: Muguet
Cunostintele comune despre lacramioara sunt trei la numar: infloreste in mai, are un aspect fragil si un miros suav (care o face preferata parfumierilor din lumea intreaga) si este otravitoare.
Pentru a fi corecti cu minunata floare, trebuie sa facem o precizare. Fructele rosii de lacramioara pot ucide, intradevar, un adult, provocand colaps cardiac. Totusi, frunzele, florile si radacinile sunt adevarate medicamente.
In special, ultimele doua sunt folosite de secole pentru prepararea unor ceaiuri medicinale antipiretice, diuretice, sedative si emetice. Unguentul din radacina de lacramioara este folosit impotriva eczemelor.
In Evul Mediu a primit cea mai mare recunoastere, atunci cand medicii vremii au decoperit ca lacramioara contine o substanta asemanatoare cu substanta activa din Degetelul Rosu (Digitalis Purpureea), care este mult mai toxica decat cea din lacramioara. Stim ca suna cel putin ciudat, dar in ciuda faptului ca otravirea cu fructe de lacramioara produce stop cardio-respirator, radacinile si florile au inceput sa fie folosite, cu succes, in special pentru persoanele mai in varsta, cu probleme cardiace.
In aromaterpie uleiul esential de lacramioara este folosit impotriva depresiilor, pentru crearea unui sentiment de relaxare. Se crede, de asemenea, ca imbunatateste procesele cognitive, combatand efectele imbatranirii celulei nervoase.
Substantele responsabile cu aceste efecte sunt convalamarina, similara cu cea din Degetelul Rosu, si asparagina, care asigura efectul diuretic. Bioflavonoidele din lacramioara stimuleaza sanatatea arteriala, scazand tensiunea.
In Marea Britanie este subiectul mai multor legende. Una dintre ele povesteste cum aceasta a rasarit din picaturile de sange ale Sfantului Leonard, in urma bataliei cu un dragon. Alta legenda spune ca lacramioarele sunt, de fapt, paharele zanelor iar alta sustine ca mirosul placut al lacramioarelor atrage privighetorile, care isi gasesc perechea doar in locurile unde cresc acestea.
O legenda greceasca spune ca planta a fost daruita lui Esculap de insusi zeul Appolo.
Din punct de vedere istoric, lacramioara este cunoscuta in medicina antica inca din secolul IV, e.n. si apare mentionata de catre Apuleius in tratatul sau. Se stie ca era administrata soldatilor care veneau in contact cu gaze toxice in Primul Razboi Mondial.
Cum se foloseste lacramioara?
Intreaga planta este recoltata cand florile incep sa se deschida si se usuca, asa cum a fost culeasa, fara a indeparta nici o parte a acesteia. Apoi se prepara ca orice planta medicinala sub forma de ceaiuri, decocturi, tincturi.
Sursa: http://herbs-treatandtaste.blogspot.ro