Multe se pot spune despre Istanbul si au fost spuse si continua sa se vorbeasca. Daca e sa ma gandesc mai bine, nu stiu printre orasele lumii daca nu cumva Istanbului se afla intre primele trei orase preferate, orase in care m-as intoarce oricand si oricum. Nu va voi spune acum nici ce sa faceti la Istanbul, nici ce si unde sa parcurgeti la pas Bazarul, stradutele, punctele istorice sau ce tur pe Bosfor sa faceti si nici ce pisici sa fotografiati. Internetul e plin de sfaturi si o simpla cautare pe google va elucideaza asupra problemelor si locurilor de vizitat, vazut, facut. Pentru ca toata lumea a fost cel putin o data la Istanbul (sper), am ales doar zona care place mult romanului atunci cand merge in Istanbul: mancarea. Pentru ca exista doua feluri de a manca in Istanbul: la “botul calului”, pe strada, sau la restaurante “de fite” si de jde stele. Recomandarea personala e sa alegeti, fara discutie, varianta intai: cum vedeti pe strada o locanta mica, ascunsa pe o laturalnica straduta, sa va asezati fara gres la masa, sa incepeti festinul cu un “turkish cay” sau o “turkish coffee with gum” si apoi nimic altceva decat la inspiratie, ce va face cu ochiul (pe langa baiatul care va invita prietenos inca din strada sa serviti ceva la ei la masa). Astfel incat puteti servi kebab-uri in toate formele si dimensiunile, neaparat sa nu ratati lipia calda cu seminte si “umflata” ad hoc, aburinda, crema de linte in care sa stoarceti o felie mica de lamaie si desigur, spre final, inca un ceai si cel putin o baclava. Si cand pe drumul spre hotel vi se face iarasi sete, nu evitati in nici un caz sucul de rodii stoarse ad hoc.
Uite de ce, cuvintele articolului asta mi se par de prisos astfel incat voi lasa imaginile sa vorbeasca. Asadar, Istanbul…