Gutuia (Cydonia oblonga)

Foto credit @ Gutuia (Cydonia oblonga)

Engleza: Quince
Franceza: Coing

Citeste si: Gutuia in terapia naturista.
Citeste si : Gutuia in cosmetica naturista.

Desi este foarte raspandita pe teritoriul Romaniei, gutuia nu se mai bucura de aceeasi popularitate ca pe vremea bunicilor. Este adevarat ca gutuia “pacatuieste” din punct de vedere estetic. Galbuie, pufoasa, cu o forma neregulata, cam acrisoara, avand o consistenta usor inecacioasa nu este chiar cel mai aratos fruct din lume.

Dar ce marmelade, gemuri si peltele ies din ele ! Iar mancarea de gutui cu sau fara carne, cu gustul ei dulce acrisor, este un deliciu.

Putini stiu ca gutuia troneaza la loc de cinste in marile bucatarii ale lumii inca de pe vremea romanilor.

In prima carte de bucate din lume “ De Re Coquinaria”, scrisa in secolul 1 e.n., Apicius, mentioneaza mai multe delicatese imparatesti pe baza de gutui.

De exemplu, se descrie un mod interesant de a conserva gutuile cu tot cu frunzulite si codita, intr-o baie de miere diluata cu “defrutum”- vin nou, la care se adauga condimente. Se pune pe foc pana scade vinul la jumatate.

Un alt fel de mancare pe baza de gutui preparat de Apicius, Patina de Cydoniis – budinca din Cydonia (in traducere aproximativa), combina gutuile cu praz si miere pe care le caleste in ulei fierbinte.

Adevarul este ca primul conservant natural pe baza de pectina a aparut atunci cand gutuile au fost preparate cu miere si otet, Prin fierberea acestora a rezultat un gel.

Din secolul 15 pana in zilele noastre dainuieste celebrul Cotignac d’Orleans- jeleu de gutui, obtinut din fierberea gutuilor, curatate de coaja si taiate in patru, cu zahar. Rezulta un gel clar care se depozita in mici cutii de lemn. Aceste delicatese erau oferite capetelor incoronate in timpul vizitelor. Cotignac se mai gaseste in anumite zone ale Frantei si este cunoscut sub alte denumiri in Spania si in Europa de est.

Cand Ioana d’Arc a sosit in Orleans, in 1492, a fost servita cu celebrul cotignac, semn al pretuirii si respectului de care se bucura.

In Romania exista ceva foarte asemanator: pelteaua de gutui si este, sa-i spunem, un produs secundar. Se prepara de obicei din coaja si cotoare, adica din ce ramane dupa ce a fost preparat gemul sau dulceata de gutui.

Hindusii prepara sambala de gutui. Un soi de salata calda de gutui curatate de coaja si de seminte, taiate marunt calite in ulei cu ceapa, ardei iute, sare si putin suc de portocala. Se serveste ca si condiment, foarte asemanator cu un chutney.

Tocana de gutui si carne este mancare traditionala iraniana. De asemenea tot iranienii pregatesc un fel de mancare din gutui umplute cu carne.

Bucataria marocana incorporeaza gutuia intr-una dintre cele mai condimentate feluri de mancare: tagines – un fel de mancare din carne si fructe uscate, puternic condimentata cu scortisoara si cuisoare.

In Corea este folosita in amestecurile de fructe pentru ceai alaturi de lamaie, curmale, pere, capsuni, cirese, pepene verde si piersica.

Fructul intreg imprastie o aroma superba daca este tinut la temperatura camerei. A fost si este inca folosit pentru parfumarea camerelor.

Pot constitui o decoratie sau un cadou (mai ales in timpul Craciunului) daca se infig in gutuie niste cuisoare. Cuisoarele potenteaza aroma si in acelasi timp pastreaza mai mult prospetimea fructului.