Cuvantul italian “gnocco” inseamna “prostovan”, “tampit”, “nerod” etc. Unii scriitori culinari au avansat ideea ca denumirea este influentata de insusi preparatul gnocchi. Eu cred ca, mai degraba, bucatarii din acele vremuri considerau ca pana si un prostovan poate sa faca gnocchi.
Gnocchi sunt unul dintre preparatele vechi ale istoriei culinare europene. Nu se cunoaste originea lor exacta. Se presupune ca provin din Orientul Apropiat si ca erau folosite in Italia inca din timpul romanilor. Legiunile romane au raspandit gnocchi in intreaga Europa, iar in ultimii 2.000 de ani fiecare tara a creat propria sa varianta, toate avand drept stramos comun gnocchi roman.
Pe vremea romanilor, gnocchi erau preparati dintr-un aluat de grau dur (semolina) amestecat cu oua, avand aspectul unui terci. A supravietuit si astazi sub aceasta forma in unele regiuni; de pilda, in Sardinia se prepara “malloreddus” (desi acestea nu contin oua).
Un fragment dintr-o carte aparuta in 1300 mentioneaza o reteta de gnocchi scrisa in dialect toscan.
“Pentru a prepara gnocchi” spune aceasta reteta, “ia niste branza si sfaram-o, apoi combin-o cu niste faina si amesteca totul cu galbenusuri de ou, ca si cand ai prepara un aluat. Pune o oala cu apa pe foc. Cand incepe sa fiarba, pune mixtura pe un tocator, ia cu lingura din ea si pune-o in oala. Cand gnocchi sunt gatiti, pune-i pe farfurii si presara-i cu multa branza rasa.”
La prepararea gnocchi din cartofi, este important sa se aleaga cartofi cu continut minim de apa, cei albi, fainosi (din care se face piure-ul). Daca folositi alte tipuri de cartofi, gnocchi vor fi prea grei si se vor sparge in apa clocotita. Adaosul de ou la aluat nu este intotdeauna necesar, dar are ca scop legarea aluatului. Alegerea unor cartofi potriviti poate face ca adaosul de ou sa fie optional. Reteta de gnocchi din cartofi aici.
Folosirea cartofilor la prepararea aluatului este relativ recenta, bineinteles ulterioara introducerii cartofului in Europa, dupa secolul al XVI-lea. Gnocchi cu cartofi au devenit mai populari decat stramosii lor din faina si apa.
In Franta exista un preparat numit “gnocchis à la parisienne”, care include gnocchi preparati din aluat de choux, serviti cu sos Béchamel.
In Uruguay si Argentina, unde exista foarte multi emigranti italieni si unde bucataria locala a fost puternic influentata de cea italiana exista chiar si o superstitie unica legata de gnocchi. Se spune ca cel care mananca gnocchi pe 29 ale lunii, va fi plin de bani in urmatoarele 30 de zile. Unii, cand fac asta, isi tin portofelul in poala sau pun sub farfurie cateva bancnote, ca o asigurare in plus. Ca urmare, restaurantele inventeaza tot felul de retete cu gnocchi, ca sa ofere o varietate cat mai mare celor superstitiosi.
Pana la urma, daca stam sa ne gandim, cineva tot castiga bani.
Poate clientii, nu. Dar, cu siguranta, cresc incasarile restaurantelor.
de Catalina