Grasse, un mic orasel din zona Alpes Maritimes, la doar 12 km de Cannes. O setam pe Mariana (porecla data GPS-ul din dotare sau mai bine zis vocii suave de femeie care apare din neant enuntand lucruri gen:”Virati brusc la stanga!” sau “Mergeti..” si pauza) sa evite autostrazile si sa ne lase sa respiram putin culorile locale. Ajungem rapid dar lenes in Grasse. Descoperim un mic orasel in trepte, cu strazi inguste si o catedrala mica ascunsa dupa colt. Renumit prin parfumurile sale, Grasse e batut de talpi de turisti in toate cotloanele. Miroase puternic a lavanda: Festivalul Iasomiei va arunca Grasse-ul in aer timp de trei zile si trei nopti. Printre momente, remarcam unul pe care ni-l si imaginam: o masina de pompieri va stropi publicul cu apa de toaleta de iasomie. Asezat pe deal, cu gradini mari de flori, Grasse-ul traieste din parfumuri si din marketingul lor: fabricile de parfum pot fi vizitate free, fiecare fabrica te imbie sa vizitezi boutique-ul local cu preturi “de producator”, sambata ai doua ore cadou la taxa de parcare. Vizitam rapid fabricaFragonard si ne minunam de sipetele mici de parfumuri de la inceputurile erei modei doamnelor. Ne minunam de preturile relativ mari ale parfumurilor si ajungem la concluzia ca tot marii adevarati sunt cei care au acel quelquechose: Chanel, Nina Ricci, Givenchy. Si care nu sunt de aici. Da, parfumurile din Grasse sunt corecte. Dar atat. Iesim din laboratoare cu narile ametite de sute de parfumuri vanturate de zeci de turisti rusi si polonezi care calca totul in picioare in jurul testerelor. Tragem aer adanc in piept constienti ca vom duhni a drogherie ore bune si ne indreptam atentia din nou catre Grasse. Strazi inguste si serpuite, cotloane bine ascunse, cladiri vechi de secole inca in functiune, film de Dickens sau aroma de Sighisoara fara castel si ziduri. In catedrala locala descoperim cu surprindere trei Rubens autentice. Si repetitii la orga pentru un festival de la sfarsitul lunii. Din “point de vue” se vede tot tinutul Alpes Maritimes. Profitam de ocazie si dam in mimetismul local: ne “tragem” si noi in poza. Ne mai fataim putin in sus si in jos si in cele din urma hotaram sa plecam cu intrebarea inca vie: sa revenim la Festivalul Iasomiei si sa ne lasam stropiti din cap pana in picioare de masina de pompieri sau sa tragem o fuga pana in Monaco?