Am vazut Ender’s Game. L-am vazut cu ochii unui om care a citit cartea in copilarie. Imi amintesc ca atunci n-am lasat cartea din mana pana nu am ajuns la “Sfarsit”, atat de mult m-a prins povestea.
Ca orice ecranizare a unei carti preferate, te astepti la o dezamagire, caci, deh, nu exista regizor mai bun ca imaginatia ta care ilustreaza scrierea autorului pana la cel mai mic detaliu. Dar, cu toate acestea, tot te duci sa vezi filmul. Si iata ca de aceasta data nu am fost atat de dezamagita pe cat credeam.
Filmul urmareste povestea lui Ender Wiggin, noul recrut al scolii militare conceputa pentru a pregati tinere genii in ale jocului de strategie, pentru un razboi cu o forta extraterestra. Ender este deseori pus la incercare si are de trecut multe obstacole, astfel ca avem parte de ceva actiune.
Bineinteles ca povestea din film este foarte concentrata, caci altfel ar fi iesit un film de 12 ore probabil. Dar ce mi-a placut este faptul ca au pastrat firul epic si personajele si au incercat sa reproduca toate locurile cat mai aproape de cele descrise de Orson Scott Card. Nici castingul nu dezamageste, chiar daca Ender in mintea mea era un baiat poate mai mic de statura, Asa Butterfield reuseste sa faca un Ender foarte bun. Rolul nu a fost usor, deoarece povestea este scrisa din punctul lui de vedere si exista foarte multe pasaje in care vocea interioara devine cea principala, multe pasaje cu incarcatura emotionala si altele in care vedem un Ender foarte matur pentru varsta lui.
Mi-ar fi placut sa vad mai multe scene cu antrenamente, simulari, lupte, scene in care se poate urmari transformarea lui dintr-un baiat cu insticte foarte puternice intr-un adevarat conducator, dar trebuie sa ne multumim cu ce avem.
Poate pentru cei care nu cunosc toate detaliile va parea un film superficial, cu un scenariu sarac, o poveste intr-un spatiu atemporal – nu-ti spune nimeni perioada in care se desfasoara actiunea, ai senzatia ca totul se petrece in cateva zile, dar de fapt trec luni intregi de la prima scena la ultima. Dar mie mi-a placut, mai ales pentru ca am retrait cu drag una dintre povestile preferate din copilarie.
In concluzie, este un film bun, peste medie si cu siguranta nu “Harry Potter vs Star Wars”, cum a fost intitulat de multi.
de Slimo