Era o vorba (si mai e!) tare buna: sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. In cazul de fata, vorbim despre doi Cezari, si fiecare-i imperator pe domeniul lui: oenologul Gabi Lacureanu care a facut acest vin si maestrul George Moisescu, cel care i-a facut eticheta. Inspirat din epoca luminilor noastre (anii ’20 – ’30), vinul este elegant si expresiv, nicidecum o busuioaca vulgar-proletara de genul careia ne deschidea diminetile in studentie. E o busuioaca rafinata, echilibrata si cuminte in care pana si dulceata se abtine sa acopere trandafirul suav si caprifoiul din buchet. Doamna de pe eticheta face restul: o promisiune la reverie cu parfum de mare noblete, de eleganta, de altadata. Chiar si detaliul de volum al lichidului (“doar” 0,5 l) din aceasta sticla face o declaratie de infinit bun simt: acest vin nu se bea cu burta! Asa ca, din parte-mi, ca umil gladiator prin arenele vinului de la noi, doar atat: Ave, Cezarilor – si sa-mi ingaduie zeii sa va salut la fel si anul viitor!
Razvan Jurca