Busuiocul (Ocimum basilicum)

Foto credit @ Busuiocul (Ocimum basilicum)

Engleza: Basil
Franceza: Basilic

Busuiocul in terapia naturista
Busuiocul in cosmetica

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.

Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.

In mod obisnuit, se recomanda ca busuiocul sa fie folosit in stare proaspata. In cazul retetelor culinare de mancaruri preparate termic, adaugarea busuiocului se face de obicei, la finalul prepararii pentru a nu i se distruge aroma.

Tinut in pungi de plastic, poate fi pastrat proaspat fie in frigider, pentru o perioada scurta, fie in congelator, pentru mai mult timp, dupa ce in prealabil a fost oparit putin.

Asezati frunze proaspete intr-un borcan uscat, adaugati putina sare si apoi acoperiti cu ulei de masline.

Planta uscata isi pierde mare parte din aroma, ceea ce ramane avand un gust foarte diferit, cu iz slab de iarba proaspat taiata.

Retetele cu specific mediteraneean si asiatic folosesc in mod frecvent busuiocul, pretuindu-i buchetul dulce, cu parfum de iarba. In cazul bucatariei mediteraneene, aroma este completata de rosii. Se asorteaza excelent cu usturoiul, cimbrul si oregano.

Busuiocul este unul dintre ingredientele principale din sosul pesto, specialitate italiana din ulei si plante aromate, provenind din orasul Genova. Celelalte doua ingrediente sunt uleiul de masline si semintele de pin.

Bucataria chineza foloseste specialitati de busuioc proaspat sau uscat pentru supe si alte feluri de mancare. In Taiwan, bucatarii adauga busuioc proaspat unei supe-crema, sau mananca pui prajit cu frunze de busuioc fierte in ulei.

Busuiocul este gatit cateodata cu fructe proaspete sau adaugat in gemuri de fructe si sosuri, de obicei cu capsune, dar si cu zmeura sau prune.

Se considera ca busuiocul cu frunza plata folosit in bucataria vietnameza, care are o aroma usor diferita, este mai potrivit pentru felurile de mancare cu fructe.

Inmuiate in apa, unele varietati de seminte de busuioc devin gelatinoase, si se folosesc in bauturi asiatice sau deserturi precum falooda sau serbetul.

In mod obisnuit busuiocul merge bine si cu rosiile proaspete, mozzarella sau alta branza moale, dulce sau acidulata si cu otetul de buna calitate.

Trivia

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca in urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace.

La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra.

Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai.