Daca aminteam zilele trecute despre Golul Drancii din Mehedinti ca-i sanul lui Avram pentru vinurile rosii, ei bine, exista si exceptii: soiul rosu fanion al romanilor – Feteasca Neagra se simte cel mai bine în Dealu Mare. Cat de adevarat e lucrul acesta stiti deja foarte bine, daca sunteti fani FN (Feteasca neagra în jargon oenologic), pentru ca sigur ati gustat-o, facuta mai bine sau, ma rog… Chestiunea deosebit de interesanta la Feteasca Neagra din gama Origini (deci premium!) de la Budureasca e ca, desi juri cu mana pe inima ca-i pui de dac, ea de fapt e vinificata de un englez sadea. Steve Donnelly (caci el e autorul acestei licori) îsi trece în palmares, la capitolul reusite, acest vin rubiniu închis cu arome intense de fructe de padure si visine coapte, din care razbat la o adulmecare mai atenta (hai, va rog, puneti-l într-un pahar de vin rosu mai amplu, umplut doar pe jumatate!) si note frumoase de piele, lemn si condiment. Corpul vinului (consistenta lui, adica) este robust, lasand sa se exprime în gust coacaze negre, visinele si o savuroasa nota lactica (va aminteste de ultima data cand ati mancat iaurt cu fructe!). Persistenta gustativa (postgustul) este îndeajuns de lunga încat sa te lase sa iei pauze mari între înghitituri, structura vinului (13,5% alc) si aciditatea vioaie recomandandu-l pentru o oarecare învechire (2-3, hai 5 ani numarati de azi), dar pariez ca nu va fi cazul. Vreti sa stiti daca vinul e taninos? Este! Deci sa nu va surprinda gustul un pic mai astringent. Daca aveti rabdare sa nu-l deschideti imediat ce l-ati cumparat (si daca o faceti, lasati vinul asta sa respire vreo jumatate de ora într-o carafa înainte de a-l savura, ca merita asteptarea!) o sa vedeti ca pe an ce trece devine mai rotund si mai catifelat. Altminteri, însotiti-l cu ceva bun de mancare – o friptura de vita merita efortul – si, daca v-o placea, grabiti-va sa mai cumparati, ca lotul e pe terminate!
Razvan Jurca