Engleza: artichoke
Franceza: artichaut
Anghinarea in terapia naturista
Anghinarea in cosmetica
In bucatarie
Din anghinare comestibil este în principal receptacolul şi partea cărnoasă a frunzelor. Frunzele se moaie în sosuri preparate conform preferinţelor proprii, iar miezul, adică receptacolul florii de anghinare, se mănâncă singur sau în salate, fiind considerat cea mai gustoasă parte a plantei.
Anghinarea face parte din alimentele care se mănâncă cu mâna: cu o mână ţinem leguma iar cu arătătorul şi cu degetul mare al celeilalte mâini rupem delicat petalele, începând cu cele de la margine; partea cărnoasă a acestora se cufundă în sos şi apoi se soarbe. Resturile se pun pe o farfurie specială.
După ce terminăm cu frunzele, ajungem la inimă, adică la miezul gustos al anghinarei. Ne clătim deci degetele şi o mâncăm cu ajutorul cuţitului şi al furculiţei, separând părţile necomestibile.
De regula se serveste ca aperitiv alaturi de un bol cu apă pentru clătirea mâinilor şi o farfurie pentru resturi.
Cel mai simplu e sa fierbeti aceste “floricele” cu apa cu sare si sa le serviti intregi. Perfectionistii le tund frunzele tari de la suprafata si coada si leaga felii de lamaie de suprafata sectionata sau pun lamaie in apa pentru a preveni o schimbare de culoare. La masa se smulge apoi fiecare frunzulita, se cufunda partea de jos in sos si se extrage pulpa delicata cu dintii. Restul plantei, mai tare, se arunca.
Cand ajungeti la frunzele ca hartia, de culoare rosie, din mijloc, le smulgeti si le aruncati. Apoi se indeparteaza si firele de par si se mananca delicioasa baza a florii cu furculita si cutitul.
Daca vreti sa preparati doar bazele de floare, rasuciti cozile florilor si indepartati frunzele si parul. Pentru a evita o schimbare de culoare, se pune anghinarea imediat intr-un castron cu apa cu lamaie. Fundurile florilor de anghinare se pot fierbe simplu sau se pot folosi la tocanite de legume sau alte preparate.
Atentie! E mai bine sa purtati manusi cand curatati anghinarea proaspata, altfel s-ar putea sa vi se innegreasca mainile. O reteta foarte gustoasa si extrem de simpla este reteta ruseasca de Anghinare cu pasta de smantana si alune.
Anghinarea tanara – Carcioffi. In Italia in luna aprilie, se gaseste anghinare tanara- “carcioffi”. Are o aroma pregnanta si aproape ca nu necesita preparare, pentru ca frunzele ei sunt tinere si fragede, iar puful din interior nu s-a format inca. Gatirea dureaza doar cateva minute: se taie pur si simplu pe jumatate, pe lung sau pe latime si se calesc 3-4 minute in putin ulei de masline, cu cateva felii de usturoi. Se condimenteaza cu sare marina si cativa stropi de zeama de lamaie si se servesc cu paine proaspata.
Puteti cali anghinarea tanara si cu alte legume (de preferinta vinete, dovlecei si rosii), ceapa, usturoi si ierburi. In Italia, anghinarea tanara se taie de regula in jumatate si se prajeste pane intr-o crusta subtire.
Ca delicatesa, se poate consuma cruda. Pentru aceasta, se taie felii pe lung si se stropesc cu zeama de lamaie.
Se aranjeaza dupa preferinta, cel mai adesea pe un pat de salata italiana rucola si se presara cu branza de capra faramitata si seminte de pin rumenite.
Trivia
Prima mentiune despre anghinare o gasim in scrierile filozofului si naturalistului grec Theophrastus (371-287 ien) care a scris ca aceasta planta se gaseste in Italia si Sicilia
Conform unei legende grecesti mentionata intr-un cantec de catre poetul Quintus Horatius Flaccus, anghinarea era de fapt o prea frumoasa fata ce locuia pe insula Zinari. Zeus fiind in vizita la fratele sau Poseidon a remarcat o tanara muritoare pe numele ei Cynara (vezi numele latin). Fata nu s-a aratat prea impresionata de faptul ca Zeus este insusi tatal zeilor iar acest lucru l-a cucerit definitiv. Atat de mult a iubit-o incat intr-una din zile s-a hotarat sa o ia cu el in Olimp si sa-i ofere statutul de zeita pentru a fi mereu impreuna. Initial Cynara a acceptat incantata propunerea lui Zeus dar dupa un timp i s-a facut dor de casa si de mama ei. Intr-o zi s-a strecurat din lumea zeilor si si-a vizitat pe furis familia. Dupa cateva zile, insa, Zeus a descoperit ca fata fugise fara consimtamantul lui si infuriat a trimis-o inapoi pe pamant transformand-o in anghinarea pe care o vedem azi.
Pedanius Dioscorides (40-90 e.n.), medic grec din secolul I e.n. a colectat informatii despre aceasta planta in timp ce insotea in calitate de chirurg armatele romane ale lui Nero. A scris apoi desprea ea in lucrarea Ierbarul grecesc al lui Dioscorides. Initial scrisa in greaca lucrarea a fost tradusa in latina sub numele De Materia Medica si a ramas o autoritate in materie de plante medicinale pentru aproape 1500 de ani.
În antichitate aceasta era numită „hrana bogaţilor” deoarece aceştia o foloseau pentru a remedia afecţiunile legate de consumul excesiv de grăsimi şi alcool dar de asemenea i se atribuiau calitati afrodisiace.In Grecia Antica se credea ca anghinarea este eficienta in nasterea pruncilor de parte masculina.
Romanii bogati mancau anghinarea murata in otet si miere asezonata cu chimion pentru a avea aceasta delicatesa tot anul.
In secolul 16, Caterina de Medici (1519-1589) aduce in franta aceasta minunata legume datorita casatoriei ei cu regele Henry al IIlea al Frantei.
Iata ce scrie in “Cartea Naturii” Dr. Bartolomeo Boldo in 1576, “anghinarea are virtutea de a o trezi pe Venus atat in femei cat si in barbati… caci pe femei le face mai atractive iar pe barbatii mai lenti in aceste probleme ii face mai doritori. ” whatscookingamerica.net/History/Artichoke
Johann Wolfgang Goethe (1749-1832), in schimb, ura anghinarea. In cartea sa “ Calatorii in Italia” spunea cu dispret despre anghinare ca “taranii mananca scaieti”, obicei cu care nu s-a putut impaca niciodata.
In anii 1920, Ciro Terranova “Whitey” (1889-1938), un membru al mafiei new york-eze numit si “Regele anghinarei” a monopolizat piata de desfacere a anghinarei cumparand toata productia de anghinare din California ce era destinata New York-ului la 6 dolari/lada. A infiintat apoi o companie si a revandut anghinarea cu 30-40% profit. Nu numai ca teroriza distribuitorii si comerciantii din New York dar uneori lansa atacuri asupra campiilor cultivate cu anghinare intre Montara si Pescadero distrugand recoltele cu macetele in toiul noptii. Acest “razboi al anghinarei “ l-a determinat pe primarul orasului New York Fiorello La Guardia, sa dea o dispozitie in care se spunea ca “vanzarea, prezentarea la raft sau posesia de anghinare in New York este ilegala.” Dar surpriza, dupa numai o saptamana primarul La Guardia a ridicat restrictia intru-cat era un impatimit al acestei legume.
In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care are anghinare in casa nu are nevoie de nici un fel de medicament.
Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare.