Citeste despre utilizarile culinare ale Stirului aici.
Citeste si Creta, insula coastelor (de miel) – o delicioasa poveste amuzanta despre stir.
Stirul sau Amarantul este o planta foarte bogata in vitamine (A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E , acid folic) si minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cumpru). Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite este consemnata ca fiind regele nemuririi, iar grecii au numit-o amarantos – planta care nu moare. Anticii au descoperit ca este mai hranitoare decat porumbul, graul sau alte cereale. De la stir putem consuma atat frunzele cat si semintele uscate sub diferite forme. Semintele se pot consuma ca atare sau prajite avand un gust deosebit. Din seminte se obtine o faina foarte buna care nu contine gluten. Din frunzele foarte tinere de stir putem prepara tocanite, ciorbe sau le putem prepara ca si pe spanac.
Valoarea nutritiva a amarantului este foarte ridicata, frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin cu 25% mai multe proteine si mult mai multa lisina decat orice produs obtinut din porumb sau alte cereale si mai multa metionina decat soia. Amarantul contine cantitati importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital pentru milioane de malnutriti care risca orbirea. De asemenea este bogat in acizi grasi polinesaturati (PUFA), in special acid linoleic. In mod fericit, incercarile de a obtine concentrate proteice din frunzele de amarant au aratat ca pe langa proteine, s-au extras vitamine (printre care si provitamina A) si PUFA de care va spuneam mai sus.
Problemele care apar sunt cauzate de prezenta in cantitati ridicate a acidului oxalic, care are un rol important in formarea calculilor renali (de tip oxalati sau cu compozitie mixta), inhiba absorbtia calciului si zincului, si influenteaza negativ persoanele care sufera in general de afectiuni ale rinichilor, guta, artrita reumatoida, polireumatism articular. De asemenea, nitratii din frunze se pot transforma in nitriti (similar spanacului) in urma reincalzirii frunzelor gatite.
Continutul ridicat in proteine precum si continutul aproape complet in aminoacizi, in special aminoacizi esentiali, recomanda stirul ca o planta perfecta pentru alimentatie, dar si in diete si cure, asemenea unor plante precum hrisca si quinoa (adica spanacul salbatic de la noi – chenopodium). Semintele de stir sau uleiul din seminte de stir au un continut ridicat de PUFA si compusi cu valoare antioxidanta, stanoli si squalen, si au un rol important in tratamantul conex al celor care sufera de boli cardiovasculare (in special hipertensiune arteriala), de cei cu dislipidemii (care au valori crescute ale colesterolului si/sau trigliceridelor).
In medicina traditionala este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, in tratamentul diareei si ca antihemoragic (scaune cu sange sau polimenoree). Ceaiul se foloseste pentru gargara, in cazul durerilor de gat sau a aftelor, si pentru spalaturi externe in cazul exemelor.
Stirul este o extraordinara sursa de obtinere a squalenului, care se obtine in principal din ficatul de rechin si de balena. Iata ca studii recente au aratat ca uleiul de stir este de 8 ori mai bogat in squalen decat uleiul din ficat de rechin. Nu ca rechinii ar fi animalele mele favorite, dar parca prefer totusi uleiul de amarant, in acest caz, macar 🙂
Ce este sgualenul ?
Squalenul este din punct de vedere biochimic, un precursor al intregii familii a steroizilor, un compus antioxidant extrem de puternic, care are printre altele capacitatea de a ajuta la “epurarea” organismului, la inlaturarea efectelor nocive ale poluarii mediului (incluzand aici poluarea cauzata de deseurile industriale, de emisiile atmosferice industriale sau cele rezultate din arderea combustibililor). Cercetari recente au aratat rolul squalenului in inhibarea dezvoltarii vascularizarii tumorilor si deci in inhibarea dezvoltarii tumorale, de asemenea s-a demonstrat faptul ca are un rol important in reducerea extinderii metastazelor, si in stagnarea dezvoltarii tumorilor maligne la sani, plamani, prostata si creier, iar in anumite cazuri chiar s-a constatat eradicarea tumorilor. De asemenea, squalenul este implicat in controlul alergiilor, astemului, diabetului, candidozelor, inflamatiilor, si are o contributie importanta la imbunatatirea memoriei si a functionarii creierului in general. Uleiul de amarant moduleaza fluiditatea membranei celulare si o stabilizeaza, cunoscandu-se ca in cazul persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala membrana celulara este afectata. Unii cercetatori considera squalenul ca fiind probabil, in prezent, cel mai bun stimulator imunitar descoperit.
Sursa: www.doctor.info.ro