Sake este bautura alcoolica traditionala a Japoniei. A fost consumata si folosita in ceremonii religioase de acum 2000 de ani. De fapt, orice incercare de a studia istoria Japoniei, ignorand rolul sake-ului in societatea japoneza, este sortita esecului. Primele mentiuni despre aceasta bautura au aparut in “Kojiki”, primul document scris din istoria Japoniei.
Sake si traditiile
De la inceputurile sale, cand era considerat “bautura zeilor” si pana astazi, cand a ajuns bautura tuturor japonezilor, de secole, sake-ul a insotit fiecare moment important din istoria acestui fascinat popor, fiind considerat un simbol al prieteniei. Exista un obicei pastrat cu sfintenie si astazi: nimeni nu-si toarna singur sake-ul in pahar. Sticla circula de la un mesean la altul si prietenii se servesc intre ei, pentru ca sake este facut sa fie impartit si degustat impreuna cu prietenii si persoanele care merita respect.
De aceea, mesenii sunt atenti la paharele celorlalti participanti la eveniment. Daca doriti o noua portie de sake, terminati bautura pe care o aveti in pahar apoi ridicati usor paharul in directia celui care ar trebui sa va umple paharul. Daca sunteti la sushi bar, ii puteti oferi o cana de sake maestrului bucatar (itamae) si acesta se va ocupa, la randul lui, de cana dumneavoastra.
Poate fi turnat din “tokkuri”, un fel de plosca din ceramica si servit in “choko”, o cana mica din acelasi material. Temperatura la care se serveste depinde de vremea de afara si de sezon. Poate fi servit fierbinte, rece sau la temperatura camerei. In orice caz, sortimentele nobile de sake se servesc reci sau la temeperatura camerei, pentru a nu se pierde aroma bauturii prin incalzire.
La ceremonii speciale, nunti sau botezuri, sake-ul se serveste in mici farfurioare adanci.
Un alt fel interesant de a servi sake-ul este in “masu”. “Masu” este un recipient patrat, din lemn, care se foloseste la masurarea orezului. Paharul poate fi pus in “masu” sau acesta din urma se asaza intr-o farfurioara adanca. In acest ultim caz, bautura se toarna astfel incat sa umple ambele recipiente, simbolizand generozitatea gazdei.
Cel mai cunoscut preparat culinar asociat cu sake este sushi. Desi sunt voci care sustin ca sake nu se potriveste cu sushi, tocmai din cauza faptului ca ambele contin intr-un fel sau altul orez, este o adevarata placere culinara si sociala, in acelasi timp.
Nu este neobisnuit ca oamenii sa interactioneze la sushi bar, cu maestrul bucatar si sa se lege conversatii intersante la un sushi si un pahar de sake.
Tipuri de sake
Exista foarte multe tipuri de sake care se diferentiaza prin modul de fermentare si tarie dar se pot diferentia 5 tipuri de baza. Fiecare dintre ele necesita un anumit timp si procedura de fermentare si o anumita cantitate de orez.
Junmai-shu (vin pur de orez, nu are adaos de alcool distilat)
Honjozo-shu (cel putin 30% orez decorticat cu adaos in procente variabile de alcool distilat)
Ginjo-shu (cel putin 40% orez decorticat cu sau fara adaos de alcool; daca pe sticla scrie doar “Ginjo”, inseamna ca are alcool adaugat, daca este etichetata sub denumirea “Junmai Ginjo” nu are adaos de alcool)
Daiginjo-shu (contine cel putin 50% orez decorticat, cu sau fara adaos de alcool. Ca si in cazul sake-ului Ginjo, daca sticla este atichetata “Daiginjo”, are adaos de alcool, iar daca pe eticheta scrie “Junmai Daiginjo,” inseamna ca nu contine alcool.
Namazake (este un sake special, nepasteurizat care contine toate cele patru soiuri descrise mai sus)
Primele patru categorii sunt cunoscute sub denumirea de “Sake-uri cu destinatie speciala” sau “Tokutei Meishoshu”. Dar aceste categorii sunt pur teoretice.
Sunt atatea variabile de luat in calcul – orezul, apa, metoda de fermentatie- iar diferentele sunt atat de subtile, incat este foarte greu de spus despre un sake, carui tip ii apartine.
Nu ne ramane decat sa va indemnam precum japonezii: Kanpai !
Surse: http://www.esake.com
http://sakeguru.com