Engleza: potato
Franceza: pomme de terre
Cartoful in terapia naturista
Cartoful in cosmetica
Practic, cartoful se poate prepara oricum: prajit, fiert, la abur, ca garnitura, aperitiv sau fel principal, salata. Se potriveste cu toate tipurile de carne si cu majoritatea condimentelor cunoscute.
In momentul de fata insa, cartofii, si mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii prajiti, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminati pentru producerea a numeroase boli, intre care obezitatea, diabetul, cancerul si bolile de inima. Alaturi de painea alba, ei sunt exclusi din majoritatea regimurilor alimentare cu scop terapeutic sau pentru slabit. Vom vedea ca bietul cartof reuseste chiar sa ne ajute sa slabim.
Este clar ! Batranul cartof trebuie sa dea din nou o batalie cu preconceptiile omenirii. Cartoful este o leguma foarte sanatoasa daca este preparata corect si consumata in cantitati rezonabile.
Din punct de vedere alimentar, cea mai importanta parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat in amidon si contine apa, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) si vitamina C.
Interesant este ca din punct de vedere terapeutic, cea mai importanta zona a cartofului este chiar coaja, adica partea care se arunca. Ea are culori de la brun pana la rosu, galben sau chiar violet inchis. Coaja cartofilor contine pigmenti (flavonoide) cu actiune antioxidanta si antitumorala, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compusi fenolici cu efect de reglaj asupra activitatii cardiace.
Cartofii in sine nu ingrasa, din contra, ajuta in mod real la regimurile de reglare ponderala, insa asocierea lor cu uleiul in care sunt prajiti, cu carnea grasa cu care sunt gatiti ori cu aditivii cu care se aromatizeaza si se conserva chipsurile ii transforma in adevarate catalizatoare ale obezitatii.
Aceasta situatie poate fi insa evitata, preparand si consumand cartoful, cu tot cu coaja, in urmatoarele moduri:
Cartofii fierti in coaja
Cartofii, foarte bine spalati in prealabil, se fierb la foc mic, pana cand se inmoaie, dupa care se decojesc cu grija, asa incat sa nu se ia decat coaja subtire de la suprafata. Apoi se piseaza, adaugandu-se ulei de masline, lapte si sare dupa gust. Pasta astfel obtinuta este foarte bogata in potasiu, in magneziu, pastreaza o parte din vitaminele si din principiile active ale miezului de cartof si, intr-o mai mica masura, ale cojii. Cercetatorii de la Institutul de studii alimentare din Statele Unite sustin ca aceasta forma de preparare termica pastreaza cele mai multe calitati terapeutice ale cartofului, fiind mult mai eficienta fata de prajire ori fata de fierberea dupa decojirea prealabila.
Cartofii la cuptor
Reteta care urmeaza se poate aplica doar cu cartofii la care coaja este mai subtire si care sunt foarte sanatosi (fara zone stricate, fara coloratie verde). Acestia se spala foarte bine, apoi se taie felii subtiri, fara a-i decoji si fara a separa complet feliile intre ele, ci lasandu-le legate asa incat sa pastreze forma initiala a cartofului. Astfel taiati, cartofii se pun la cuptor si se lasa la foc mic, pana se inmoaie (se incearca din cand in cand cu furculita). Cand se scot, se servesc cu iaurt sau chefir, se pun sare si condimente si se consuma calzi. Consumul cartofilor cu tot cu coaja nu este o noutate, in multe zone ale Europei ei fiind consumati in mod traditional in acest fel. Cartofii mancati impreuna cu coaja sunt excelenti pentru, atentie !, slabit, deoarece ea este bogata in fibre alimentare, stimuleaza metabolismul grasimilor, regleaza nivelul colesterolului si al glicemiei.
O portie de cartofi copti, consumati cu tot cu coaja, impreuna cu o salata de varza, asigura necesarul de fibre alimentare pentru intreaga zi, inlatura senzatia de foame, stimuleaza eliminarea reziduurilor din organism.
Pe de alta parte cartofii fierti si copti, consumati cu ulei de masline sau cu smantana, sunt probabil cel mai simplu mod de a recapata kilogramele pierdute. Avand in compozitie numai hidrati de carbon si foarte putine proteine, ei sunt foarte usor de digerat si de asimilat de catre organism. Consumul vreme de doua-trei saptamani al acestor legume impreuna cu grasimi vegetale sau din lapte este cea mai simpla si sigura reteta de crestere in greutate, de recapatare a tonusului fizic.
Cartofii cu coloratie verde sunt extrem de toxici, continand glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Ei produc deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale si de cap, probleme circulatorii sau respiratorii. Preferati cartofii romanesti, cumparati de la taranii nostri, care nu au folosit ingrasaminte chimice si pesticide. Un studiu facut la nivel mondial plaseaza cartofii obtinuti prin mijloace agricole moderne intr-un nedorit top al celor 12 cele mai poluate alimente din lume.
Trivia
Istoria cartofului isi are radacinile, la peste 4000 m altitudine, pe stancile maturate de vanturi ale muntilor Anzi din America de Sud. Este o regiune austera caracterizata prin temperaturi fluctuante si un sol extrem de sarac. Cu toate acestea cartoful a rezistat si s-a adaptat la inaltimi din ce in ce mai mari in ciuda conditiilor vitrege.
Fermierii din perioada pre-columbiana au descoperit primii cartoful acum aproximativ 7000 ani. Au fost impresionati de rezistenta acestuia, de faptul ca poate fi depozitat pe termen lung si de valoarea sa nutritionala.
Abia in 1537 Lumea Veche afla de existenta cartofului prin intermediul conchistadorilor spanioli . Si inca si mai tarziu in 1570 primul cartof traverseaza Atlanticul si ajunge in Europa.
Cum cultura de cartofi era productiva si rezistenta spaniolii au limitat-o. In coloniile spaniole cartoful era considerat mancarea saracilor iar in Lumea Veche era folosit pentru a hrani pacientii din spitale.
Au trebuit 30 de ani pana cand cartoful sa se raspandeasca si in restul Europei. Chiar si asa, la inceput era cultivat ca o curiozitate de catre botanistii amatori si aceasta datorita faptului ca era privit ca o mancare inferioara si poate cel mai important faptul ca era considerat otravitor.
Cartoful face parte din aceeasi familie cu matraguna si frunzele sale sunt intradevar otravitoare. Un cartof lasat prea mult la soare, devine verde. Coaja inverzita contina o substanta numita solanina din cauza careia cartoful devine amar si poate fi periculos pentru oameni.
Unii s-au ferit sa-i manance, pentru simplul motiv ca nu erau mentionati in Biblie.
Apoi, a circulat superstitia ca prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de ciuma. S-au dus adevarate lupte pentru ca populatia si clerul sa fie convinsi ca aceasta leguma nu are nici un fel de proprietate malefica.
Abia in 1780 cartoful a primit prima recunoastere oficiala a calitatilor sale nutritionale. Irlandezii l-au adoptat datorita productivitatii si calitatii nutrientilor din cartof. Spre deosebire de alte legume cartoful contine aproape toate vitaminele necesare vietii. Dar cel mai important argument a fost acela ca 4 000 mp (1 acru) cultivati cu cartofi sustin subzistenta a 10 oameni. Datorita acestui fapt la inceputul anilor 1800 a avut loc o explozie demografica. Din pacate, Irlanda devenise dependenta de cultura cartofului astfel incat pe la mijlocul anilor 1800 cand s-a prabusit recolta din intreaga Europa din cauza infestarii cu o ciuperca (Phytophthora infestans )a fost una dintre cele mai negre perioade din istoria acesti tari : Foametea Cartofului sau Marea Foamete- care a decimat jumatate din populatie. Abia in 1883 botanistul francez Alexandre Millardet a descoperit un fungicid eficient impotriva acestui flagel.
In timp ce in Irlanda cartoful devenise un aliment de baza, in Franta a fost impus printr-un truc de catre Antoine Augustine Parmentier (unul dintre marii farmacisti si chimisti ai Frantei). In timp ce era tinut prizonier de catre prusaci in timpul razboiuli de 7 ani, acesta a studiat beneficiile si productivitatea cartofului. Rezultatele obtinute l-au entuziasmat atat de mult incat a decis sa impuna cartoful in dieta francezilor. Dupa ce a esuat sa isi atinga scopul pe cai oficiale a recurs la un truc: a achizitionat un teren mizerabil si considerat impropriu pentru agricultura pe care l-a semanat cu cartofi si a angajat oameni sa-l pazeasca pe timpul zilei. Toata aceasta agitatie a stranit curiozitatea vecinilor. Seara, Parmentier a instruit garzile sa plece si localnicii au venit sa vada despre ce era vorba. Considerand ca este vorba despre o planta minune, cativa dintre ei “au imprumutat” cativa tuberculi si au inceput sa-i cultive.
In curand cartoful a capatat o larga recunoastere si s-a intors victorios peste ocean in America de Nord. Actualmente, cartofii reprezinta a patra sursa de hrana din lume ca importanta.